"Amintirile (care) te urmareste, amintirile (care) te chinuieste"

Emotiile care te epuizeaza sunt ale unui drum pe care nu l-ai parcurs/nu l-ai putut parcurge pana in prezent. Priveste-le –asa cum e normal- ca pe o alternativa la care ai renuntat, nu ca pe alternativa neterminata pe care o regreti … daca nu vrei sa pierzi prezentul.

De la gluma la cearta (discutii la birou)

Concluziile mele:
- e periculos sa fii sigur ca ai simtul umorului chiar si dupa ce ti se demonstreaza ca nu,
- e periculos sa fii sigur ca ai intotdeauna dreptate,
- e periculos sa crezi ca esti mai destept decat oricine altcineva doar pentru ca stii sa faci ceea ce te pasioneaza.
Da, e periculos. Dar intotdeauna pentru ceilalti. Pentru ca pe tine nu te deranjeaza daca esti idiot.

Mintea libera ...

... “vede” lucrurile, intelege (atat cat reuseste) natura, fenomene, spatiul, timpul, intueste situatii, recunoaste prostia. Pentru multi si pentru cei cu functii asta nu-i confortabil. Deloc.
Asa ca, dati-ne de lucru!

Ma enerveaza tampitii care ma deranjeaza incercand sa converseze pentru ca asa li s-a facut lor pofta sa se auda vorbind. Bineinteles ca au de spus numai tampenii (docte).

Ipocrizia si linguseala nu au limite

Printre persoanele cu care ma intalnesc aproape zilnic exista una care isi depaseste, aproape de fiecare data cand situatia e propice, propriile recorduri ale ipocriziei si linguselii. In acelasi timp, aceeasi persoana este sigura ca e intruchiparea corectitudinii si a bunului simt.
(Este aceeasi persoana care m-a “inspirat” sa scriu primul post de pe blog)
Si cum nu exista fiinta (din cate am cunoscut pana acum) care sa fie in totalitate rau intentionata, aceasta persoana are si parti bune, dar din pacate din cauza orgoliului si a ingamfarii nu ies la suprafata.

Am dedus ca insusiri de genul astora -de care ziceam- si altele asemanatoare, nu pot avea limite daca sunt gestionate de individul/a care stie sa umble cu ele.

Inca doua linguri

Din lemn de visin.

Fara repere materiale suntem dezorientati spiritual

Ne simtim mai linistiti, mai siguri si mai putin sau deloc dezorientati social, energetic si spiritual, daca traim stiind ca avem o masina mai buna ca a celor pe care ii cunoastem, daca platim cu 5 bani mai putin pe acelasi produs pe care l-a cumparat o cunostinta (pe care nu o suportam) de la magazinul X, daca cunoastem clasamente ale echipelor de fotbal (topuri muzicale, cele/cei mai sexy femei/barbati, samd), daca reusim sa agonisim cu un obiect mai mult (sau o varianta mai noua a aceluiasi obiect) ca ceilalti.

In general, ne simtim confortabil daca putem avea control asupra lucrurilor ce ne inconjoara, daca putem schimba dupa bunul plac, cand si cum dorim, lucrurile si situatiile care nu ne convin. Ne-am dezvoltat o dependenta de material care ne procura linistea (iluzorie) doar daca putem stapani si ordona ceea ce avem in posesie.

Daca am reusi sa privim toate astea dintr-un punct, punctul in care nimic nu mai conteaza, ne-am vedea alergand haotic, depresivi, cautand linistea strict in lucrurile pe care le putem intelege, dar fiecare avand nevoie de mai mult decat are, mai mult in fiecare zi.

Alternativa la comunicarea obisnuita?

Blogul e tendinta de a ne indeparta unii de ceilalti si de a elimina tipul de comunicare face-to-face (avantajos dpdv social datorita genului de legaturi care se creaza, sau intretin)? E posibilitatea, in lumea asta cu tendinte de super-tehnologizare, sa ne re/descoperim pe noi insine? Sau e pur si simplu alternativa comunicarii pe care o cunosteam inainte de aparitia internetului si care nu influenteaza cu nimic relatiile intre indivizi?

Vin vremuri (zile) reci ...

... si nu o sa ajungem la sfarsitul asta de saptamana sa vizitam ghioceii la ei acasa. Si mai neplacut de atat e faptul ca probabil sambata cealalta nu vor mai fi in viata.

Functia creaza organul, sau il atrofiaza?

Nevoia de senzational, de crime si violenta e din ce in ce mai acuta printre cei fara educatie. De ce? Nu stiu si nici nu e treaba mea sa fac profilul psihologic al tipului asta de individ.
Cei mai multi dintre noi s-au transformat in voyeuri si anchetatori sub acoperire. E mai interesant:
- ce face vecinul intre orele t si t+1,
- cat sange e imprastiat pe asfalt cand cineva a fost accidentat,
- ce si-a mai cumparat nu stiu ce cunostinta (si de unde a avut bani?),
- sotia unui prieten al colegului de lucru al varului matusii vecinului a plecat de acasa (si cu siguranta ca are un amant, neaparat de pe alte meleaguri, ca sa fie mai exotica naratiunea ce va iesi pe piata), samd.
Seamana cu povestile din telenovele? Cam da. Si pentru ca in viata de zi cu zi nu gasesti asemenea senzati tari -ca in portiile zilnice de emisiuni telenovelistice- la tot pasul, situatii de care multi devin dependenti, acestea trebuie create ca sa le satisfasca nevoile de care scriam mai sus.
Creierul nostru a fost creat -printre multe altele- sa ne ajute sa invatam din experientele proprii. Ma intreb daca nevoia de a nu face nimic si hranindu-ne cu ce traiesc ceilalti ne va ajuta sa ne dezvoltam sau sa ne atrofiem?

Ziua Martisorului, obicei stravechi ...

... al primaverii, este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, de 1 martie, fiind considerata data de incepere a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii.
Culoarea rosie este culoarea care reprezinta foc, sange si soare si era atribuita vietii, femeii. Culoarea alba, reprezinta limpezimea apelor, albul norilor si intelepciunea barbatului. Se poate considera ca snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua sexe.