Functia creaza organul, sau il atrofiaza?

Nevoia de senzational, de crime si violenta e din ce in ce mai acuta printre cei fara educatie. De ce? Nu stiu si nici nu e treaba mea sa fac profilul psihologic al tipului asta de individ.
Cei mai multi dintre noi s-au transformat in voyeuri si anchetatori sub acoperire. E mai interesant:
- ce face vecinul intre orele t si t+1,
- cat sange e imprastiat pe asfalt cand cineva a fost accidentat,
- ce si-a mai cumparat nu stiu ce cunostinta (si de unde a avut bani?),
- sotia unui prieten al colegului de lucru al varului matusii vecinului a plecat de acasa (si cu siguranta ca are un amant, neaparat de pe alte meleaguri, ca sa fie mai exotica naratiunea ce va iesi pe piata), samd.
Seamana cu povestile din telenovele? Cam da. Si pentru ca in viata de zi cu zi nu gasesti asemenea senzati tari -ca in portiile zilnice de emisiuni telenovelistice- la tot pasul, situatii de care multi devin dependenti, acestea trebuie create ca sa le satisfasca nevoile de care scriam mai sus.
Creierul nostru a fost creat -printre multe altele- sa ne ajute sa invatam din experientele proprii. Ma intreb daca nevoia de a nu face nimic si hranindu-ne cu ce traiesc ceilalti ne va ajuta sa ne dezvoltam sau sa ne atrofiem?