Cand am iesit de la lucru, in zona garii de nord mi-a cerut cineva niste bani.
Au fost destule cazurile in care mi s-au cerut bani pe strada si am dat. De foarte putine ori, dar am dat. Si cum intelepciunea vine odata cu experienta, cu timpul am inceput sa-i deosebesc pe cersetorii de meserie si pe cei cu probleme psihice care mai scapa de sub supraveghere si ies pe strada (unii sunt imbracati decent, dar din cauza problemei pe care o au ii intalnesti la cersit - nu stiu de ce fac asta), de oamenii care aveau cu adevarat o problema.
Ieri, cum spuneam, niste cuvinte m-au facut sa ma opresc o clipa: Nu va suparati, imi puteti da un ban sa-mi pot lua o paine? Era o femeie, o doamna in varsta care vorbea politicos si corect, imbracata normal. Avea o sacosa veche in mana si probabil mergea spre casa. Era linistita, dar foarte trista. Nu era dintre cei a caror ocupatie era sa cerseasca si m-a socat putin pentru ca o fractiune de secunda mi-am inchipuit peste ce rusine trebuia sa treaca femeia asta (dupa ce o fi muncit cativa zeci de ani) pentru a cere niste bani unui necunoscut ca sa nu moara de foame. In capitala mandrei Romanii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu